MISTRIÍ, mistriesc, vb. IV. Tranz. A întinde tencuiala cu mistria pe zid. – Din mistrie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

MISTRÍE, mistrii, s. f. Unealtă de zidărie formată dintr-o lamă triunghiulară de oțel și un mâner, cu care se întinde mortarul pe zid. – Din ngr. mistri.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MISTRÍE ~i f. Unealtă de zidărie constând dintr-o placă de oțel de diferite forme, prevăzută cu un mâner. /<ngr. mistri
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MISTRÍE s. (TEHN.) (reg.) maia, mala, mălaucă, palmă, teslă, (înv.) maian. (~ zidarului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

místru, míștri, s.m. (înv.) șef, conducător, magistru.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mistríe (íi), s. f.1. Unealtă de zidărie. – 2. (Arg.) Briceag de bărbierit. – Mr. mistrie, megl. mistriiă. Ngr. μυστρί, din gr. μύστρον „lingură” (Berneker, II, 62; Tiktin; Vasmer, Gr., 99; Rosetti, II, 65); cf. alb. mistri, bg., sb., cr. mistrija.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mistríe s. f., art. mistría, g.-d. art. mistríei; pl. mistríi, art. mistríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

místru s. m. (Înv., rar) Titlu ierarhic în anumite organizații bisericești, militare etc. – Din pol. mistrz.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mistrie, mistrii s. f. 1. mână, palmă 2. (friz.) brici
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink