MISTICÍSM s. n. Credință în existența unor forțe supranaturale și în posibilitatea omului de a comunica direct cu aceste forțe (prin revelație, intuiție, extaz); misticitate. ♦ Stare de spirit specifică misticului (2). – Din fr. mysticisme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MISTICÍSM n. Credință despre existența unor forțe supranaturale cu care omul ar comunica prin revelație și extaz. /<fr. mysticisme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MISTICÍSM s.n. Concepție teologică-idealistă asupra lumii, la baza căreia stă credința în existența unor forțe supranaturale cu care omul ar putea comunica prin revelație, intuiție, extaz; mistică. ♦ Comportament, atitudine psihică, concepție specifică misticilor. [Cf. fr. mysticisme, rus. mistițizm].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MISTICÍSM s. n. concepție ideologico-idealistă asupra lumii, la baza căreia stă credința în existența unor forțe supranaturale cu care omul ar putea comunica prin revelație, intuiție, extaz; mistică. (< fr. mysticisme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MISTICÍSM s. 1. (rar) misticitate. 2. v. mistică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

misticísm s. n., (practici mistice) pl. misticísme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink