MIRACULÓS, -OÁSĂ, miraculoși, -oase, adj. 1. Care este produs printr-un miracol; supranatural; uimitor, extraordinar. ♦ (Substantivat, n. sg.) Totalitatea elementelor supranaturale din basme și legende. 2. Care face minuni, care produce efecte excepționale. – Din fr. miraculeux, lat. miraculosus, -a, -um.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MIRACULÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care ține de miracol; propriu miracolului. Intervenție ~oasă. 2) Care provoacă admirație; cu efecte extraordinare și imprevizibile. /<fr. miraculeux, lat. miraculosus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MIRACULÓS, -OÁSĂ adj. Supranatural, minunat. ♦ Care face minuni. ♦ Uimitor, uluitor, extraordinar. // s.n. Toate elementele supranaturale care intervin în basme; supranatural. [Cf. fr. miraculeux, lat. miraculosus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MIRACULÓS, -OÁSĂ adj. 1. care are caracterul unui miracol; minunat, uimitor, extraordinar. 2. cu efecte excepționale, care face minuni. ◊ (s. n.) totalitatea elementelor supranaturale care intervin în basme și legende. (< fr. miraculeux, lat. miraculosus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MIRACULÓS adj. 1. v. fantastic. 2. magic. (Efect ~.) 3. v. extraordinar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Miraculos ≠ natural
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

miraculós adj. m., pl. miraculóși; f. sg. miraculoásă, pl. miraculoáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink