MIORLĂITÓR, -OÁRE, miorlăitori, -oare, adj. Miorlăit2. [Pr.: -lă-i-. – Var.: (reg.) mierlăitór, -oáre adj.] – Miorlăi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MIORLĂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care miorlăie; care produce miorlăituri. Glas ~. /a miorlăi + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MIORLĂITÓR adj. v. plângăreț.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
miorlăitór adj. m. (sil. -lă-i-), pl. miorlăitóri; f. sg. și pl. miorlăitoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink