MIORLĂIÁLĂ, miorlăieli, s. f. Miorlăit1. ♦ Fig. Plâns, vorbire afectată; cântare nearmonioasă. [Pr.: -lă-ia-] – Miorlăi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MIORLĂIÁLĂ s. v. mieunat.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
miorlăiálă s. f. (sil. -lă-ia-), g.-d. art. miorlăiélii; pl. miorlăiéli
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink