MIOREÁ, miorele, s. f. Mioriță. [Pr.: mi-o-] – Mioară + suf. -ea.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MIOREÁ s. (ZOOL.) mioriță. (~ laie.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mioreá/miorícă s. f. (sil. mi-o-), g.-d. art. miorélei; pl. mioréle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink