MIOCÉNIC, -Ă, miocenici, -ce, adj. Care ține de miocen, privitor la miocen; miocen (2). [Pr.: mi-o-] – Din it. miocenico.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MIOCÉNIC, -Ă adj. Miocen. [Pron. mi-o-. / cf. fr. myocénique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MIOCÉNIC adj. v. miocen.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

miocénic adj. m. (sil. mi-o-), pl. miocénici; f. sg. miocénică, pl. miocénice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink