MINÚȚIE s. f. (Livr.) Minuțiozitate. ♦ ◊ Loc. adv. Cu minuție = amănunțit, minuțios, meticulos. [Acc. și: minuțíe] – Din fr. minutie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MINUȚÍE s.f. (Liv.) Minuțiozitate. [Gen. -iei, var. minuțiune s.f. / cf. fr. minutie, lat. minutia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MINÚȚIE s. f. minuțiozitate. (< fr. minutie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MINÚȚIE s. v. atenție, grijă, meticulozitate, migală, migăleală, minuțiozitate, scrupulozitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

minúție s. f. (sil. -ți-e), art. minúția (sil. -ți-a), g.-d. art. minúției; pl. minúții
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink