MINORITÁR, -Ă, minoritari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face parte dintr-o minoritate (1), care reprezintă cel mai mic număr dintr-o colectivitate. 2. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o minoritate politică sau națională. – Din fr. minoritaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MINORITÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de minoritate; propriu unei minorități. Trupă ~ă. Parte ~ă. /<fr. minoritaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MINORITÁR, -Ă adj. Care face parte dintr-o minoritate. // s.m. și f. Membru al unei minorități (naționale). [Cf. fr. minoritaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MINORITÁR, -Ă adj. care reprezintă o minoritate. ◊ (s.m. f.) membru al unei minorități politice sau naționale. (< fr. minoritaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Minoritar ≠ majoritar
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

minoritár adj. m., s. m., pl. minoritári; f. sg. minoritáră, pl. minoritáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink