MINORÁT s. n. (Rar) Vârstă a unei persoane minore; timp cât cineva este minor; starea persoanei minore; minoritate (2). – Minor + suf. -at.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MINORÁT n. Rar 1) Stare de minor. 2) Durată a acestei stări. /minor + suf. ~at
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MINORÁT s.n. (Rar) Situația unei persoane minore și durata acestei situații. [Cf. germ. Minorat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MINORÁT s. n. vârsta, situația unui minor (1) și durata acesteia; minoritate (2). (< germ. Minorat)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MINORÁT s. (JUR.) minoritate. (~ul unei persoane.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Minorat ≠ majorat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

minorát s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink