MINIVEHÍCUL s. n. vehicul de dimensiuni mici. (< fr. mini-véhicul)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
minivehícul s.n. (transp.) Vehicul de mici proporții ◊ „Un minivehicul urban, conceput de frații Jarret. Două locuri, trei roți, fără volan, fără pedale.” Cont. 11 X 68 p. 8 (din fr. mini-véhicule; DMN; Fl. Dimitrescu în SMFC VI p. 139)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink