MINIRECEPTÓR s. n. receptor de mici proporții. (< mini1- + receptor)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
minireceptór s.n. Receptor portabil, de mici proporții ◊ „Poșta britanică intenționează să introducă un serviciu special de minireceptoare, care avertizează pe purtători, printr-un semnal sonor, că sunt solicitați de urgență la instituțiile respective.” Sc. 11 IV 75 p. 4. ◊ „Ultima noutate în materie de tranzistori: pentru a se putea urmări în orice moment emisiunea favorită, unele firme occidentale au creat un minireceptor [...] care se poate purta la gât ca un medalion.” Sc. 28 V 78 p. 5; v. și R.l. 1 VIII 75 p. 6 //din mini- + receptor; L. Seche în SMFC V p. 75, atestare din 1967//
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink