MINARÉT, minarete, s. n. Turn înalt alipit unei moschei, amenajat în partea superioară cu un foișor sau cu un balcon, de unde preoții musulmani cheamă credincioșii la rugăciune; minarea. [Var.: (rar) minarétă s. f.] – Din fr. minaret, germ. Minarett.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MINARÉT ~e n. Turn înalt al unei moschei, prevăzut cu un foișor sau cu un balcon, de unde preoții musulmani cheamă credincioșii la rugăciune. /<fr. minaret, germ. Minarett
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MINARÉT s.n. Turn înalt de geamie. ♦ Element decorativ al unei clădiri în formă de minaret. [< fr. minaret, germ. Minarett, cf. tc. minaret, ar. minara].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MINARÉT s. n. 1. turn circular înalt lângă o moschee. 2. element decorativ al unei clădiri în formă de minaret (1). (< fr. minaret, germ. Minarett)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MINARÉT s. (înv.) minarea. (~ la o moschee.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

minarét (-turi), s. n. – Turn de moschee. – Var. (înv.) minarea. Tc. minare (Șeineanu, III, 80; Lokotsch 1463a; Ronzevalle 165), cf. ngr. μιναρές, bg. minare; forma actuală, prin fr. minaret.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

minarét s. n., pl. minaréte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink