MILCUÍ, milcuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A implora milă; a se milogi. – Comp. bg. milkam se.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

MILCUÍ vb. v. îndura, milostivi, smeri, umili.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink