MIÍME, miimi, s. f. Număr egal cu a mia parte dintr-o unitate; a mia parte dintr-un întreg. ♦ Unitate de măsură pentru unghiuri, folosită în geometrie, în artilerie etc. – Mie + suf. -ime.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MIÍME ~i f. Fiecare dintre părțile egale ale unui întreg, împărțit într-o mie; a mia parte din ceva. /mie + suf. ~ime
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MIÍME s. promilă. (O ~ dintr-un întreg.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

miíme s. f., g.-d. art. miímii; pl. miími
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink