MIHÁLȚ, mihalți, s. m. Pește răpitor de râu, în formă de fus, acoperit cu solzi mărunți de culoare brună-verzuie și având în vârful mandibulei un mic fir alungit; mântuș (Lota lota). – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MIHÁLȚ ~i m. Pește dulcicol răpitor, de talie mare, cu cap mare și turtit, având corp alungit acoperit cu solzi mărunți, galben-verzui. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MIHÁLȚ s. (IHT.; Lota lota) (rar) sulastru, (reg.) midhai, midhoc, mihoală, molaș, sul, (Mold.) mântuș, (prin Munt. și Olt.) smialț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mihálț (mihálți), s. m. – Varietate de grindel (Lota vulgaris, Gadus lota). – Var. mihoală. Bg. mihalica (Scriban), cf. mag. menyhal (Cihac, II, 515; Candrea; Gáldi, Dict., 94).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mihálț s. m., pl. mihálți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink