MÍGMĂ, migme, s. f. (Înv.) Amestec de liant, agregat mărunt și apă, asemănător mortarului, în care se pune cărămidă pisată și care este folosit în zidărie. – Din ngr. migma, lat. migma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

mígmă s. f. – Ceară veche. Ngr. μίγμα „amestec”. Termen ecleziatic.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mígmă s. f., g.-d. art. mígmei; pl. mígme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink