MIEUNÁRE s. v. mieunat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MIEUNÁ, pers. 3 miáună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau, a miorlăi. [Pr.:-mie-u-. – Var.: mioní vb. IV] – Din miau.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A MIEUNÁ pers. 3 miáună intranz. (despre pisici) A scoate sunete prelungi caracteristice speciei; a face „miau-miau”; a miorlăi. [Sil. mie-u-] /Din miau
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MIEUNÁ vb. a miorlăi, (reg.) a miorțăi. (Pisica ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mieuná vb. (sil. mie-u-), ind. prez. 1 sg. miáun, 2 sg. miáuni, 3 sg. și pl. miáună; conj. prez. 3 sg. și pl. miáune
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink