MIÁRȚĂ, miarțe, s. f. (Pop.) Ființă pipernicită; stârpitură. [Pl. și: mierțe] – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MIÉRȚĂ, mierțe, s. f. (Reg.) Veche unitate de capacitate pentru cereale folosită în trecut în Moldova și în Transilvania, care a variat în timp și după regiuni. – Din magh. mérce.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MIÉRȚĂ s. v. baniță, dublu-decalitru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

miérță, miérțe, s.f. (reg.) unitate de măsură pentru cereale, având cam 215 l (10 banițe).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

miárță s.f. (sil. miar-), g.-d. art. miárței / miérței; pl. miárțe / miérțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

miérte-fiérte s. f. pl.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

miérță s. f., g.-d. art. miérței; pl. miérțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink