MIERLÚȚĂ1, mierluțe, s. f. (Pop.) Mierliță. – Mierlă + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MIERLÚȚĂ2, mierluțe, s. f. Plantă erbacee cu flori albe în formă de steluțe și cu tulpina ramificată, formând tufe dese (Alsine verna). – Cf. germ. dial. Miere.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MIERLÚȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpină ramificată formând tufe dese, având flori albe în formă de steluțe. /cf. germ. dial. Miere
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MIERLÚȚĂ s. (BOT.; Alsine verna) (reg.) răcovină.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MIERLÚȚĂ s. v. mierliță.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mierlúță (diminutiv, bot.) s. f., g.-d. art. mierlúței; pl. mierlúțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink