MIÉRCURI s. f. A treia zi a săptămânii, care urmează după marți. ♦ (Adverbial) într-o zi de miercuri; (în forma miercurea) în fiecare miercuri; în miercurea imediat precedentă sau următoare. – Lat. mercuris [dies].
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MIÉRCURI f. A treia zi a săptămânii. /<lat. mercuris
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
miércuri s. f. – A treia zi a săptămînii. – Mr. ńercuri, megl. (m)ńercuri. Lat. Mercŭrii (dies) (Diez, I, 274; Pușcariu 1071; Candrea-Dens., 1102; REW 5519), cf. it. mercoledì, prov. dimercre, fr. mercredi, sp. miercoles. – Der. miercan(-nă), s. m. și f. (nume de bou sau de vacă născută într-o miercuri).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
miércuri s. f., art. miércurea; pl. miércuri, art. miércurile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MIÉRCUREA adv. În fiecare zi de miercuri. /<lat. mercuris
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
miércuri s. f. A treia zi a săptămânii, care urmează după marți. ♦ (Bis.) Zi închinată, în cadrul săptămânii liturgice (împreună cu vineri), cinstirii sfintei Cruci și sfintelor patimi ale Domnului, pentru că miercuri au făcut sfat arhiereii și cărturarii să-L prindă pe Iisus, iar vineri L-au răstignit pe cruce. ◊ (Pop.) Miercurea strâmbă (sau frumoasă) = prima miercuri din postul mare. – Din lat. mercuris.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink