MICTURÍȚIE s. f. Nevoie permanentă de a urina. – Din fr. micturition.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MICTURÍȚIE f. Nevoie permanentă de urinare. /<fr. micturition
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MICTURÍȚIE s.f. Nevoie frecventă de a urina. [Gen. -iei. / < fr. micturition].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MICTURÍȚIE s. f. nevoie frecventă de a urina. (< fr. micturition)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

micturíție s. f. (sil. -ți-e), art. micturíția (sil. -ți-a), g.-d. art. micturíției, pl. micturíții
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink