MICROTELEFÓN, microtelefoane, s. n. Receptor telefonic cu dispozitiv de format numărul atașat la el. – Din fr. microtéléphone, germ. Mikrotelephon.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MICROTELEFÓN ~oáne n. Receptor telefonic având atașat la el dispozitivul de format numărul. /<fr. microtéléphone, germ. Mikrotelephon
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MICROTELEFÓN s.n. Receptor telefonic cu dispozitiv de format numărul atașat la el. [< fr. microtéléphone, germ. Mikrotelephon].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MICROTELEFÓN s. n. receptor telefonic cu dispozitiv de format numărul atașat la el. (< fr. microtéléphone, germ. Mikrotelephon)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
microtelefón s. n. (sil. -cro-), pl. microtelefoáne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
microtelefón s.n. (comunic.) Receptor telefonic cu dispozitivul de format numărul atașat la el ◊ „La Paris s-a anunțat că [...] se intenționează în viitor lansarea pe piață a unor microtelefoane de buzunar pe care utilizatorii trebuie doar să le branșeze în diferite locuri publice.” R.l. 11 X 84 p. 6 (din fr. microtéléphone, germ. Mikrotelephon; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink