MICROFONÍE, microfonii, s. f. 1. Reacție acustică nedorită care apare între microfonul și difuzorul unui sistem electroacustic în condițiile unei amplificări mari sau ale amplasării acestora în încăperi necorespunzătoare din punct de vedere acustic. 2. Perturbație într-un sistem electroacustic datorată vibrației mecanice nedoritc a unor componente ale acestuia; efect microfonic. – Din fr. microphonie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MICROFONÍE ~i f. Reacție acustică nedorită care apare între microfonul și difuzorul unui sistem electroacustic. /<fr. microphonie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MICROFONÍE s.f. 1. Reacție care se produce între un microfon în funcțiune și difuzoarele sale atunci când amplificatorul întrece ca volum o anumită limită. ♦ Fenomen care are loc atunci când la condensatorul variabil al unui radioreceptor nu funcționează bine gama de unde scurte. 2. Slăbire a vocii. [Gen. -iei. / < fr. microphonie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MICROFONÍE s. f. 1. reacție care se produce între un microfon în funcțiune și difuzoarele sale atunci când amplificatorul întrece ca volum o anumită limită. ◊ fenomen care are loc atunci când la condensatorul variabil al unui radioreceptor nu funcționează bine în gama de unde scurte. 2. slăbire a vocii. (< fr. microphonie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

microfoníe s. f. (sil. -cro-), pl. microfoníi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink