MICROFÓN, microfoane, s. n. Aparat care transformă vibrațiile sonore în oscilații electrice, folosit în radioteleviziune și în telecomunicații. – Din fr. microphone, germ. Mikrophon.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MICROFÓN ~oáne n. Aparat care transformă vibrațiile sonore în oscilații electrice, folosit în radioteleviziune și în telecomunicații. /<fr. microphone, germ. Microphon
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MICROFÓN s.n. Aparat care transformă vibrațiile sonore în oscilații electrice, folosit în telefonie, în radiofonie etc. [< fr. microphone, germ. Mikrophon, cf. gr. mikros – mic, phone – voce].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MICROFÓN s. n. dispozitiv care transformă vibrațiile sonore în oscilații electrice, în radioteleviziune și în telecomunicații. (< fr. microphone, germ. Mikrophon)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
microfón s. n. (sil. -cro-), pl. microfoáne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
microfon (‹ fr. microphone) (Fiz.), dispozitiv pentru transformarea energiei undelor* sonore în energie electrică, aceasta putând fi transformată din nou în sunet*, după ce a fost transmisă prin fir sau radio. Există mai multe feluri de m. (cu contact, capacitate, eletrodinamice, cu cristal piezoelectric etc.). Se folosesc în radioteleviziune și în telecomunicații.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink