MICORÍZĂ, micorize, s. f. Simbioză a rădăcinii plantelor superioare cu miceliul unei ciuperci. – Din fr. mycorhize.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MICORÍZĂ f. biol. Conviețuire stabilă între anumite categorii de ciuperci și rădăcinile unor plante superioare (stejarul, mesteacănul, bradul etc.). /<fr. mycorhise
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MICORÍZĂ s.f. (Biol.) Conviețuire stabilă între anumite ciuperci și rădăcinile plantelor superioare. [< fr. mycorhise, cf. gr. mykes – ciupercă, rhiza – rădăcină].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MICORÍZĂ s. f. asociație simbiotică între ciuperci și rădăcinile plantelor superioare. (< fr. mycorhise)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

micoríză s. f., g.-d. art. micorízei; pl. micoríze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink