MICHIDÚȚĂ s. m. (Fam. și glumeț) Drac; drăcușor. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MICHIDÚȚĂ m. pop. 1) (în credința creștină) Ființă imaginară considerată drept spirit al răului; dușman principal al lui Dumnezeu; drac; demon; diavol; satană. 2) fig. Persoană cu apucături rele. /Orig. nec.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*michidúță (drăcușor) (pop., fam.) s. m., g.-d. lui michidúță
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MICHIDÚȚĂ s. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Michidúță s. pr. m.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MICHIDUȚĂ CEL BĂTRÂN s. v. lucifer, satana, scaraoțchi, tartor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
michidúță s. m. (Fam. și glumeț) 1. Unul dintre numele date diavolului. 2. Epitet dat unui copil neastâmpărat; ștrengar. – Et. nec.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
michiduță s. m. sg. (glum.) drac; drăcușor
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink