MIȘUÍ, pers. 3 míșuie, vb. IV. Intranz. (Rar) A mișuna. – Cf. mișuna.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MIȘUÍ, mișuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A mișuna. 2. (Rar) A copleși, a invada. – V. mișuna.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

MIȘUÍ vb. v. forfoti.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mișuí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. míșuie, imperf. 3 sg. mișuiá
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink