MIȘTOCÁR, -Ă, miștocari, -e, adj., s. m. și f. (Arg.) (Om) care ironizează ceva sau pe cineva. – Din mișto.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
miștocár adj. m., s. m., pl. miștocári; f. sg. miștocáră, pl. miștocáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
miștocár, -ă s.m.f. (arg.) Șmecher, glumeț ◊ „Mircea nu se înțelege deloc cu miștocarii de pe strada lui.” (din mișto[c] + -ar; Coman Lupu în LL 3/72 p. 349, Th. Granser M. 29)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
miștocar, -ă, miștocari, -e I. adj. 1. ironic, batjocoritor. 2. glumeț. 3. frivol, neserios. II. s. m., s. f. vorbitor de argou.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink