MIȘTOCĂRÉSC, -EÁSCĂ, miștocărești, adj. (Arg.) De miștocar. – Miștocar + suf. -esc.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
miștocărésc adj. m., f. miștocăreáscă; pl. m. și f. miștocăréști
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
miștocărésc, -eáscă adj. (arg.) De miștocar ◊ „Aceeași privire ironică, miștocărească a realității, același aer de flecăreală fără obiect, ca să nu mai vorbim despre un alt fragment [...] care aduce flagrant cu un fragment de poem cărtărescian [...]” Săpt. 28 IX 84 p. 2 (din miștocar + -esc; DEX-S; Th. Granser M. 28)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink