MIȘELÍ, mișelesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și arh.) A aduce pe cineva într-o stare nenorocită; a chinui. – Din mișel.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

MIȘELÍ vb. v. boci, calici, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, ruina, sărăci, scăpăta, tângui, văicări, văita.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink