MIȘELÉSC, -EÁSCĂ, mișelești, adj. De mișel (1); ticălos, netrebnic, nemernic. – Mișel + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MIȘELÉSC ~eáscă (~éști) (despre fapte) Care este comis de un mișel; săvârșit de un mișel. /mișel + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MIȘELÉSC adj. v. ticălos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mișelésc adj. m., f. mișeleáscă; pl. m. și f. mișeléști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MIȘELÍ, mișelesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și arh.) A aduce pe cineva într-o stare nenorocită; a chinui. – Din mișel.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

MIȘELÍ vb. v. boci, calici, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, ruina, sărăci, scăpăta, tângui, văicări, văita.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink