MEZÍN, -Ă, mezini, -e, adj., s. m. și f. 1. (Fratele) cel mai tânăr dintre mai mulți frați, considerat în raport cu aceștia. 2. (Pop.) (Fratele) al doilea dintre mai mulți frați, considerat în raport cu aceștia; (frate) mijlociu. – Din sl. mĕzinŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MEZÍN ~ă (~i, ~e) și substantival 1) (despre copii) Care s-a născut ultimul în familie; cel mai tânăr în raport cu ceilalți copii; mic. 2) pop. (despre frați) Care este născut al doilea în raport cu ceilalți frați; de mijloc. /<sl. mĕzinu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MEZÍN adj., s. v. mijlociu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MEZÍN s., adj. 1. s. (mai ales art.) prâslea (art.), (Olt.) urmatic, (Olt. și Transilv.) zăpârstea (art.). (~ul familiei.) 2. adj. mic. (Fratele ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mezín (mezíni), s. m. – Fiul cel mai mic. Sl. mĕzinŭ (Candrea, II, 194; Tiktin; Berneker, II, 55; Conev 59). Der. din lat. medianus (Pușcariu 1065) e improbabilă.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mezín adj. m., s. m., pl. mezíni; f. sg. mezínă, pl. mezíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink