MEZALIÁ vb. I. tr. 1. A căsători pe cineva cu o persoană de condiție considerată inferioară. ♦ refl. A face o mezalianță. 2. (Fig.) A face o proastă alianță. [Pron. -li-a. / < fr. mésallier].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MEZALIÁ vb. refl. 1. a face o mezalianță. 2. (fig.) a face o proastă alianță. (< fr. mésallier)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mezaliá vb., ind. prez. 1 sg. mezaliéz, 3 sg. și pl. mezaliáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mezaliá vb.refl. I (franțuzism) A face o mezalianță ◊ „În genere, simpatia integrală a povestitorului înclină către mama lui și mai puțin către tatăl său, care se «mezaliase», el, avocat și fiu de boieraș, cu fata unor clăcași.” R.lit. 9 II 78 p. 7 (din fr. mésallier)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink