METROPOLITÁN, -Ă, metropolitani, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unei metropole; care are caracter de metropolă; originar dintr-o metropolă. 2. S. n. (Rar) Metrou. – Din fr. métropolitain.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

METROPOLITÁN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de metropolă; propriu metropolei. Biserică ~ă. 2) Care descinde dintr-o metropolă; originar dintr-o metropolă. /<fr. métropolitain
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

METROPOLITÁN s.n. Linie ferată urbană (subterană) electrificată; vehicul care circulă pe o astfel de linie; metro, metrou. [Pl. -ne. / < fr. métropolitain].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

METROPOLITÁN, -Ă adj. Al metropolei. [Cf. lat. metropolitanus, fr. métropolitain].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

METROPOLITÁN, -Ă I. adj. referitor la metropolă. II. s. n. metrou. (< fr. métropolitain)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

METROPOLITÁN s. v. metrou.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

metropolitán (referitor la metropolă) adj. m. (sil. -tro-), pl. metropolitáni; f. sg. metropolitánă, pl. metropolitáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

metropolitán s. n. (sil. -tro-), pl. metropolitáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink