METÓPIC, -Ă, metopici, -ce, adj. (Anat.) Frontal. – Din fr. métopique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

METÓPIC, -Ă adj. Care aparține părții anterioare a craniului (frontal). [< fr. métopique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

metópic adj. m., pl. metópici; f. sg. metópică, pl. metópice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink