METÓPĂ, metope, s. f. Spațiu dintre triglifele frizei unui templu doric, închis cu o placă de piatră netedă sau decorată cu picturi sau cu basoreliefuri. – Din fr. métope, lat. metopa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

METÓPĂ ~e f. (în arhitectura clasică) Element decorativ constând dintr-o placă, de obicei cu basoreliefuri, care separă triglifele unei frize dorice. /<fr. métope, lat. metopa
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

METÓPĂ s.f. Spațiu liber, împodobit uneori cu basoreliefuri, care separă triglifele unei frize dorice. [Cf. fr. métope, lat. metopa < gr. meta – între, ope – deschidere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

METÓPĂ s. f. interval între triglifele unei frize dorice, cu basoreliefuri. (< fr. métope, lat. metopa)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

metópă s. f., g.-d. art. metópei; pl. metópe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink