METONIMÍE, metonimii, s. f. Figură de stil care constă în inversiunea voluntară a categoriilor logice ale întregului prin parte, ale părții prin întreg, ale cauzei prin efect, ale efectului prin cauză, ale abstractului prin concret, ale posesorului prin lucrul posedat etc. – Din fr. métonymie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de jupin_mitrache | Semnalează o greșeală | Permalink

METONIMÍE ~i f. Figură de stil care constă în înlocuirea unui termen prin altul cu care se află în raport de continuitate. /<fr. métonymie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

METONIMÍE s.f. Figură de stil constând în înlocuirea unui termen prin altul, legat de primul printr-un oarecare raport (de la cauză la efect, de la abstract la concret). [Gen. -iei. / cf. fr. métonymie, lat., gr. metonymia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

METONIMÍE s. f. figură de stil, constând în inversarea cauzei prin efect, a abstractului prin concret, a noțiunilor morale prin cele fizice etc. și invers. (< fr. métonymie, lat., gr. metonymia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

metonimíe s. f. (sil. mf. met-), art. metonimía, g.-d. art. metonimíei; pl. metonimíi, art. metonimíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink