metísă s. f., g.-d. art. metísei; pl. metíse
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
METÍS, -Ă, metiși, -se, s. m. și f. 1. Persoană provenită din căsătoriile a doi indivizi de rase diferite. 2. (Și adj.) Animal sau plantă provenite din încrucișarea a doi indivizi de rase diferite. – Din fr. métis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
METÍS ~și m. 1) Persoană care provine din căsătoria a doi indivizi de rase diferite (de obicei dintre albi și negri). 2) Organism (animal sau vegetal) provenit din încrucișarea a două specii diferite; corcitură; hibrid; bastard. /<fr. métis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
METÍS, -Ă s.m. și f. 1. Individ născut dintr-o albă și un indian sau dintr-un alb și o indiană. 2. (Biol.) Animal sau plantă provenind din încrucișarea a doi indivizi de rase sau de specii diferite; hibrid. [< fr. métis, sp. metiz, cf. lat. mixtus – amestecat].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
METISÁ vb. I. tr. A încrucișa două rase de animale sau de plante; a corci. [< fr. métisser].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
METÍS, -Ă s. m. f. 1. individ din rase diferite. 2. (biol.) hibrid rezultat din încrucișarea a doi indivizi de rase diferite. (< fr. métis)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
METISÁ vb. tr. a încrucișa indivizi (animale sau plante) de rase sau soiuri diferite. (< fr. métisser)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
METÍS s. v. corcitură.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
METISÁ vb. v. încrucișa.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
metís s. m., pl. metíși
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
metisá vb., ind. prez. 3 sg. metiseáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
metisá vb. I A încrucișa indivizi din rase diferite, a corci ◊ „Cât despre eventualitatea, la noi, a unei sinucideri ministeriale, nici poveste: românii (fie și în cazul că sunt metisați cu ucrainieni) nu sunt franțuji.” R.lit. 21/93 p. 24 (din fr. métisser; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Metis, fiica lui Oceanus și a lui Tethys și prima soție a lui Zeus. Cu ajutorul ei, Zeus l-a silit pe Cronus să-și verse înapoi copiii înghițiți (v. și Cronus). Fiindcă i se prezisese că avea să fie detronat de copilul pe care i-l va naște Metis, Zeus a înghițit-o la rîndu-i pe Metis, care era însărcinată. La împlinirea termenului, din capul cerescului părinte s-a născut Athena (v. și Athena).
Sursa: Mitologic
(1969)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink