METATÉZĂ, metateze, s. f. Modificare fonetică produsă prin schimbarea locului sunetelor sau al silabelor dintr-un cuvânt. – Din fr. métathèse.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

METATÉZĂ ~e f. lingv. Schimbare a ordinii unor sunete sau a unor silabe într-un cuvânt. /<fr. métathese
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

METATÉZĂ s.f. 1. Intervertire a ordinii unor sunete sau a unor grupuri de sunete într-un cuvânt. ♦ Schimbare accidentală a locului unui cuvânt într-o propoziție. 2. Figură retorică prin care i se amintesc auditorului evenimente din trecut și i se prezintă evenimente ale viitorului sau se anticipează unele obiecții posibile. [< fr. métathèse, cf. gr. metathesis – deplasare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

METATÉZĂ s. f. 1. intervertire a ordinii unor (grupuri de) sunete într-un cuvânt. 2. figură retorică prin care i se amintesc auditorului evenimente din trecut și i se prezintă evenimente ale viitorului sau se anticipează unele obiecții posibile. (< fr. métathèse, gr. metathesis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

metatéză s. f., g.-d. art. metatézei; pl. metatéze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

METATEZÁ, pers. 3 metatezează, vb. I. Refl. pas. (Rar: despre cuvinte) A fi supuse metatezei, a-și modifica forma prin metateză. – V. metateză.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

METATEZÁ vb. I. refl. (Lingv.; despre cuvinte) A fi supus metatezei; a-și modifica forma prin metateză. [< metateză].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

metatezá vb., ind. prez. 3 sg. metatezeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink