2 intrări

10 definiții

metastazá vb., ind. prez. 3 sg. metastazeáză

METASTÁZĂ, metastaze, s. f. 1. Apariție în cursul unei boli a unui focar patologic secundar într-o regiune a corpului situată în altă parte față de focarul primitiv. 2. (Fon.) Detentă. – Din fr. métastase.

METASTÁZĂ, metastaze, s. f. 1. Apariție în cursul unei boli a unui focar patologic secundar într-o regiune a corpului situată în altă parte față de focarul primitiv. 2. (Fon.) Detentă. – Din fr. métastase.

METASTÁZĂ, metastaze, s. f. Deplasarea locului unei boli în organism; localizarea secundară a unei boli în alt loc decît focarul primitiv.

!metastáză (-tas-ta-/-ta-sta-) s. f., g.-d. art. metastázei; pl. metastáze

metastáză s. f. (sil. mf. -sta-), pl. metastáze

METASTÁZĂ s.f. 1. Deplasare a unei boli dintr-o parte a organismului în altă parte; localizare secundară, departe de focarul primitiv al unei boli. 2. Figură retorică prin care vorbitorul, obligat să recunoască un fapt reprobabil, îl pune pe seama altcuiva. [< fr. métastase, cf. gr. metastasis – deplasare].

METASTÁZĂ s. f. 1. localizare secundară, departe de focarul primitiv, a unei boli; răspândire la distanță, pe diferite căi, a unei tumori maligne. 2. figură retorică prin care vorbitorul, obligat să recunoască un fapt reprobabil, îl pune pe seama altcuiva. 3. fază a detentei în articularea oclusivelor. (< fr. métastase)

METASTÁZĂ ~e f. med. Apariție a unui focar patologic nou în altă parte a organismului. [G.-D. metastazei] /<fr. métastase

*metastáză f., pl. e (vgr. metástasis. V. dia-stază). Med. Schimbarea boaleĭ [!] dintr´un loc al corpuluĭ într´altu. Ret. Figura pin [!] care oratoru atribue [!] altuĭa ceĭa ce a spus el.

Intrare: metastază
metastază substantiv feminin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular metasta metastaza
plural metastaze metastazele
genitiv-dativ singular metastaze metastazei
plural metastaze metastazelor
vocativ singular
plural
Intrare: metastaza

Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) metastaza metastazare metastazat metastazând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) metastazea (să) metastazeze metastaza metastază metastazase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) metastazea (să) metastazeze metastazau metastaza metastazaseră