METÁLIC, -Ă, metalici, -ce, adj. 1. Făcut din metal, de metal. ♦ Care are însușiri ca ale metalului, care are luciul sau culoarea metalului. 2. (Despre sunete, zgomote) Produs prin ciocnirea sau lovirea obiectelor de metal; cu rezonanță (ca) de metal. 3. Fig. Pătrunzător; aspru, strident, dur. – Din it. metallico, lat. metallicus, fr. métallique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

METÁLIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care este făcut din metal. 2) (despre luciu, culori, aspecte ale obiectelor) Care este asemănător cu metalul; cu caracteristici de metal. Strălucire ~că. 3) (despre sunete, zgomote) Care are sonoritate de metal; cu rezonanță de metal. /<it. metallico, lat. metallicus, fr. métallique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

METÁLIC, -Ă adj. 1. De (din) metal. 2. Care seamănă cu metalul. ♦ (Despre voce, sunet etc.) Care are sonoritatea unui metal; aspru, strident. ♦ Cu luciu ca al metalului. [< fr. métallique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

METÁLIC, -Ă adj. 1. de, din metal. 2. care seamănă cu metalul. ◊ (despre voce, sunet etc.) care are sonoritatea unui metal; aspru, strident. (< fr. métallique, it. metallico, lat. metallicus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

METÁLIC adj. (înv.) metalicesc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

metálic adj. m., pl. metálici; f. sg. metálică, pl. metálice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APĂ METÁLICĂ s. v. apă minerală, borviz.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink