METAFÍZICĂ f. 1) Cercetare rațională a fenomenelor care nu pot fi percepute prin simțuri; explicație generală. 2) Parte a filozofiei care studiază cauzele primare și primele principii ale (cunoașterii) lumii. 3) Metodă de cunoaștere, care concepe dezvoltarea ca un simplu proces de creștere. /<fr. métaphysique, germ. metaphysisch
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

METAFÍZICĂ s.f. 1. (În filozofia premarxistă) Parte a filozofiei care tratează speculativ principiile fundamentale ale ontologiei. 2. Metodă antidialectică de cunoaștere a realității care consideră fenomenele izolate unele de altele și imuabile, concepe dezvoltarea ca un simplu proces de creștere, subapreciază contradicțiile interne ale fenomenelor, nerecunoscând rolul de motor primordial al dezvoltării. [Cf. fr. métaphysique, lat. metaphysica, germ. Metaphysik < gr. meta – după, physike – fizică].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

metafízică s. f., g.-d. art. metafízicii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

METAFÍZIC, -Ă, metafizici, -ce, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Parte a filozofiei având drept obiect cunoașterea absolută, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simțurile noastre, care depășesc cadrul experienței. 2. S. m. (Înv.) Metafizician. 3. Adj. Care aparține metafizicii (1), privitor la metafizică; care nu poate fi perceput cu simțurile noastre, depășind cadrul realității; conform cu principiile metafizicii (1) – Din gr. metafisikí, metafisikós, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysisch, fr. métaphysique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laurap | Semnalează o greșeală | Permalink

METAFÍZIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de metafizică; propriu metafizicii. Concepție ~că. /<fr. métaphysique, germ. metaphysich
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

METAFÍZIC, -Ă adj. Referitor la metafizică. [Cf. fr. métaphysique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

METAFÍZIC, -Ă I. adj. referitor la metafizică. II. s. f. 1. parte a filozofiei idealiste, având ca obiect fenomenele care nu pot fi percepute prin simțuri, care depășesc cadrul experienței. 2. metodă de cunoaștere, opusă dialecticii, care consideră fenomenele izolate unele de altele și imuabile, concepe dezvoltarea ca un simplu proces de creștere și neagă contradicțiile interne ale fenomenelor. (< fr. métaphysique, /II/, lat. metaphysica, gr. metaphysiki, germ. Metaphysik)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

METAFÍZIC adj. (FILOZ.) transcendent, (înv.) metafizicesc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

METAFÍZIC s. v. metafizician.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Metafizic ≠ dialectic
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

metafízic adj. m., s. m., pl. metafízici; f. sg. metafízică, pl. metafízice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink