4 definiții pentru meta, metă   declinări

META- Element de compunere însemnând „după” sau exprimând ideea de transformare, de schimbare, folosit la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. méta-.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

META- Element prim de compunere savantă cu semnificațiile: 1. „schimbare”, „transformare”, „transpoziție”, „transfer”; 2. (în terminologia chimică) „polimer”. [< fr. méta-, it. meta-, cf. gr. meta – cu, după, lângă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

META- pref. 1. „dincolo de”, „după” (spațial și temporal). 2. „modificare”, „transpoziție”, „transfer”. 3. (chim.) „polimer”. 4. (fiz., mat.) „asemănător cu baza”. (< fr. méta-, cf. gr. meta, cu, după, lângă)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MÉTĂ s. v. hat, hotar, răzor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink