MESTECẮU, mestecaie, s. n. (Reg.) Făcăleț. – Mesteca2 + suf. -ău.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MESTECĂU s. v. făcăleț, gură, sucitor, vergea.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mestecău s. n., art. mestecăul; pl. mestecáie
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink