MESTECĂNÍȘ, mestecănișuri, s. n. Pădure de mesteceni; grup de mesteceni. – Mesteacăn + suf. -iș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MESTECĂNÍȘ ~uri n. 1) Loc unde cresc mesteceni. 2) Pădurice de mesteceni. /mesteacăn + suf. ~iș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MESTECĂNÍȘ s. mestecănet, (reg.) mestecăniște, mestecărie, mesteciș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mestecăníș s. n., pl. mestecăníșuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink