MESERIÁȘ, -Ă, meseriași, -e, s. m. și f. Persoană care are (și practică) o meserie; meșteșugar. [Pr.: -ri-aș] – Meserie + suf. -aș.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MESERIÁȘ ~i m. Persoană care practică o meserie; meșteșugar. [Sil. -ri-aș] /meserie + suf. ~aș
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MESERIÁȘ s. meșteșugar, (franțuzism) artizan, (înv. și pop.) meșter, (înv.) meșteșugareț, meșteșugaș. (Un ~ priceput.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
meseriáș s. m. (sil. -ri-aș), pl. meseriáși
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
meseriáșă s. f. (sil. -ri-a-), art. meseriáșa, g.-d. art. meseriáșei; pl. meseriáșe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
meseriaș, meseriași I s. m. 1. (glum.) om iscusit / priceput / îndemânatic într-un domeniu de activitate. 2. (intl.) delincvent de mare clasă. II adj. v. marfă (II.)
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
meseriașă, meseriașe s. f. 1. (eufem.) prostituată de mare clasă, în stare să satisfacă orice tip de clientelă. 2. parteneră de sex versată în tehnicile erotice.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink