MESÉRCIU s. v. măcelar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mesérciu (-ii), s. m. – Măcelar. Bg., sb. mesar „măcelar”, cu suf. tc. -či (Scriban). Mai puțin probabilă der. din sb. mesarče, dim. al lui mesar (Tiktin; Candrea). – Der. meserniță (var. din Banat mesarniță), s. f. (măcelărie), din sb. mesarnica.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink