MESCHINĂRÍE, meschinării, s. f. 1. Lipsă de generozitate, de noblețe sufletească, micime (sufletească, de caracter); (mai ales la pl.) atitudine, gest, faptă de om meschin. ♦ Zgârcenie, avariție. 2. Lipsă de importanță, de semnificație; întâmplare, fapt banal. – Din fr. mesquinerie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MESCHINĂRÍE ~i f. 1) Lipsă de generozitate, de noblețe sufletească; micime. 2) Lipsă de importanță. 3) Faptă meschină. /<fr. mesquinerie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MESCHINĂRÍE s.f. 1. Zgârcenie, micime de suflet; lipsă de generozitate. 2. Faptă de om meschin; lucru mărunt. [Gen. -iei. / < fr. mesquinerie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MESCHINĂRÍE s. f. 1. caracter, atitudine, faptă de om meschin. 2. lipsă de valoare, de semnificație. (< fr. mesquinerie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MESCHINĂRÍE s. (fig.) îngustime, micime. (~ spiritului cuiva.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MESCHINĂRÍE s. v. avariție, calicenie, calicie, zgârcenie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

meschinăríe s. f., art. meschinăría, g.-d. art. meschinăríei; pl. meschinăríi, art. meschinăríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink