mesagéră s. f., g.-d. art. mesagérei; pl. mesagére
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MESAGÉR, -Ă, mesageri, -e, s. m. și f. Persoană însărcinată să ducă, să transmită, să comunice cuiva sau undeva un mesaj; trimis2, sol2, vestitor, crainic. ♦ (Adjectival; despre porumbei) Care a fost dresat să se întoarcă la locul de plecare, adesea pentru a transmite un mesaj. – Din fr. méssager, it. messaggero.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MESAGÉR ~i m. Persoană care transmite un mesaj; sol. /<fr. messager, it. messaggero
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MESAGÉR s.m. 1. Purtător al unui mesaj; persoană care anunță ceva din partea cuiva; trimis, sol. ◊ Porumbel mesager = porumbel dresat să se întoarcă la locul de plecare pentru a transmite un mesaj. 2. (Genet.) Fracțiune celulară de acid ribonucleic, care exercită o influență genetică determinantă asupra celulelor unui organism; informator. [< fr. messager, it. messaggero].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MESAGÉR, -Ă s. m. f. 1. purtător al unui mesaj; sol. 2. fracțiune celulară de acid ribonucleic, care exercită o influență genetică determinantă asupra celulelor unui organism. (< fr. messager, it. messaggero)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MESAGÉR s. 1. v. crainic. 2. v. curier. 3. v. delegat.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mesagér s. m., pl. mesagéri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink